preloader

Proiectul Ferma de Tartasesti exista de mult timp pe hartie, iar acum am avut curajul sa facem pasul cel mare. De ce spunem curaj? Pentru ca doar el te poate face sa crezi ca daca ai reusit sa cresti 2-3 catei si sa dezvolti o canisa de renume, acum poti sa creezi o lume a animalelor, unde toate continentele de pe glob sa ajunga la un numitor comun.
Va invitam sa uitati de tehnologie, de monotonia de zi cu zi, de influentele negative si vestile proaste. Va dorim sa simtiti si sa fiti inspirati de dragostea pentru animale si natura.

Echipa Fermei de Tartasesti

Ps. Pentru curiosi, mai jos va prezentam parcursul nostru amanuntit. Enjoy!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acum 12 ani am hotarat sa ne refugiem departe de aglomeratia Bucurestiului. Initial, cautam o casa de vacanta, unde sa ne petrecem weekendurile. Gratar la iarba verde, poate si un catel era idealul la care visam de la etajul 2 al unui bloc din centrul orasului.


Am venit un weekend, apoi doua. A aparut si primul caine, un ciobanesc belgian Tervueren pe nume Bria, care si acum poarta titlul de vetarana Canisei de Tartasesti. Bria avea nevoie de un buddy, asa ca ne-am facut drum pana in Cehia sa il luam pe Teddy, masculul cu care ne-am mandrit la toate expozitile chinologice ani la randul.
Ii tineam captivi in locuinta de 4 camere si le aplicam tratamentul cainilor de apartament: dimineata ii scoteam in graba afara, fara sa fim prea atenti la nevoile lor, iar seara deja eram obositi si cautam un moment de liniste.

Am avut nevoie de inca trei-patru vizite la Tartasesti pentru ca decizia sa fie definitiva. Urma sa ne mutam departe de Bucuresti, la 30 de km. Drumul parea agonizant de lung, cum vedem acum mersul la Predeal. Mutatul insemna un nou stil de viata, unde viata nu se mai imparte intre scoala/serviciu si timp liber ci scoala/serviciu si curte. Treburi gospodaresti, animale, apareau alte prioritati.

Am adus al treilea Tervueren din Belgia, pe nume Etna.
La acea vreme aveam 12 ani. Am decis sa infiintez Canisa de Tartasesti, un “business” care imi dadea titlul de “dog manager”. Cine zice ca e greu sa fii manager ?!

Cu trei ciobanesti belgieni in curte, s-a ivit oportunitatea de a cumpara o lama, care avea ca best friend un miel. Era clar: family, meet lama Gilette si mielul Gibson. Din acel moment, s-a concretizat predispozitia noastra catre acest domeniu. A urmat o noua lama, de data aceea, lama Blade, apoi Vanilla.

Pe masura ce timpul trecea, reuseam sa cucerim din ce in ce mai mult teritoriu invecinat. Curtea se marea si animalele se inmulteau. Am luat cateva gaini, am zis ca e nevoie sa ne bucuram de avantajul oalor proaspete de gaini de curte. In scurt timp, aveam peste 300 de gaini de rasa si eram mandri proprietari ai celor mai multe gaini rasa Australorp din Romania (de altfel, un frumos pretext pentru a vizita frumoasa noastra tara).
Am construit un lac, care in scurt timp era populat atat de ratele si gastele noastre, cat si de ale vecinilor, care se simteau mult mai in siguranta la noi in curte decat pe camp, sub vizorul pustilor  de vanatoare din zona.

Arca s-a marit. Au aparut lebede, pauni si fazani. Aveam toate cele 3 tipuri de pauni, albastri, albi si gri si mai multe specii de fazani.
Cu timpul, mai construiam alte tarcuri, in care puteam sa luam… ce? Un cal, desigur. Am fugit pana in Germania, de unde am cumparat-o pe Tara, iapa noastra de Hanoverain, acum mama unui frumos manz pe nume Bucsa.

Aflati in Rosiorii de Vede, in vizita la rude, am dat peste doi magari, Misu si Viorel. Era imposibil sa ii lasam acolo, legati de caruta. Ce facem? Ii luam si luam si caruta.

Acum avem 8 magari vrednici, care tin intreaga comuna in priza la ore fixe.
O alta oportunitate ni l-a adus in cale pe Turbo, un ponei pitic neastamparat. Aveam suficient loc si pentru el. Au mai urmat alti 3 ponei, dintre care doi tot pitici. Acum plimbarile cu poneiul se desfasoara sub atenta indrumare a poneilor Arabela si Guta.

Plimbandu-ne cu masina prin tara, am nimerit la o crescatorie din struti si, in scurt timp, curtea noastra era casa a 15 struti, din toate cele 3 rase: African, Emu si Nandu.
Aceleasi drumuri ne-au adus si la ferma de bivolite, de unde am plecat cu nici mai mult, nici mai putin de 6 bivolite.


A venit vara si ajungi in Mangalia, am descoperit herghelia Mangalia. Restul e previzibil, nu? Am plecat de acolo cu un armasar, Pirat si 2 iepe, ambele salvate de pe drumul spre abator. Acum, una dintre ele, Tina, este mamica unui frumos manz pe nume Luigi.


Recunosc ca desenele animate au avut rolul lor in alegerea numelor. Dar ce e important este ca am tinut ca toate animalele sa aiba nume.
Au urmat si alte pasari, precum porumbei, din pasiuni nedescoperite ale parintilor.
Ce, nu aveam iepuri? Ne-am repezit la un crescator cinstit si ne-am ales cu mai multe exemplare din diverse rase, in special belgieni.
In tot acest timp, aveam peste 50 de capre si oi intr-un tarc urias, care isi faceau de cap zi si noapte.


Sa nu uit de vacute. Initial, am zis ca o vacuta ne acopera nevoile zilnice de lactate. Cum am ajuns sa avem 8 vacute, dintre care 2 vaci africane, cu coarne de 3 m? Asta nu imi mai amintesc, dar sigur a fost un drum prin tara care ne-a condus catre ele.

Canisa de Tartasesti a continuat sa creasca in tot acest timp, cu mai multe exemplare de Ciobanesc Belgian Tervueren si Groenendael. Apoi, am descoperit intr-o excursie in Africa, care sunt responsabilii canini pentru capturile de lei. Rhodesian Ridgeback se numeste rasa si acum suntem singura canisa din Romania specializata pe aceasta rasa. Doi dintre masculi sunt adusi chiar din Africa de Sud, cu mari eforturi, iar femela este Campion Romania cum Laudae. Caini cu adevarat deosebiti.

Proiectul Fermei de Tartasesti exista de multa vreme pe hartie, dar acum am facut pasul cel mare.
Am sesizat nevoia parintilor de a-si refugia copii prea sufocati de tehnologie in natura, departe de dependente si influente negative, am sesizat nevoia copiilor de a renunta la aniversari limitate la 3 ore, inchisi cu prietenii in cutii cu bile si am venit in ajutorul sistemului de invatamant, care are o initiativa laudabila, cu proiectul “Scoala altfel”.

Speram sa simtiti si sa va inspire dragostea noastra pentru animale.

Cu drag,
Viviana Corneteanu

Ferma de Tartasesti